• Lorand Boți Balint

20 de ani

Astazi se implinesc exact douazeci de ani de la prima mea zi in publiciate la nivel mare: pe 15 martie 2000, intrand pe usa Graffiti BBDO ca Strategic Planner, a inceput o calatorie care a depasit toate visele mele. Si ce vise mari am avut!


Iubesc publicitatea inca din copilarie cand, in lumea cenusie si seaca a Comunismului anilor 80, colectionam reclame decupate de prin revistele care se strecurau prin Cortina de Fier: un Paris Match, un Pif, un Neckerman sau ce se mai gasea. Ma trezeam dimineata uitandu-ma la reclame la sampoane, clapari de ski, sampanie sau blugi si imi imaginam ce viata faina trebuie sa aiba cei care faceau asa ceva.


In dimineata zilei de 22 decembrie, la nici 14 ani, am fost pe strazile Brasovului sa-l dam jos pe Ceausescu, sa scapam de comunism si sa ne conectam si noi la lumea Occidentala, la cei care faceau minunatiile la care visam.


In anii 90 nu am ratat niciun episod din saga Familiei Guldenburg pentru ca nu vroiam sa scap vreo discutie despre berile Balbeck sau Guldenburg sau, Doamne fereste, vreo scena cu filmarea unei reclame.


Prin 1993-94 am dat si peste cartea Guerrilla Marketing si am inceput sa inteleg si gandirea din spatele reclamelor si m-am hotarat sa fac facultatea de Marketing la ASE.


Am fost in echipa care a creat Marketer Club, am scos revista cu acelasi nume, am organizat intalniri cu profesionisti din domeniu. Am facut diferite proiecte si proiectele si am citit tot ce avea in nume publicitate, marketing sau media. De cat am citit-o, am facut arsice Managementul Marketingului, cartea de 1200 de pagini a lui Kotler. Apoi a aparut INTERNETUL – in anul IV de facultate. FABULOS. Nopti intregi petrecute la prieteni acasa citind materiale de la universitati si organizatii profesionale americane. AUR.


Am facut o lucrare de diploma pe publicitatea out-of-home, lucrare cu care nu mi-ar fi rusine nici astazi.


Cand am terminat facultatea trebuia teoretic sa merg in armata. Nu imi displacea ideea, doar ca am avut prieteni care au pierdut 6 luni in mizeria care era la acea vreme stagiul militar obligatoriu si, povestile lor mi-au fost de ajuns sa decid sa evit experienta. Si m-am hotarat sa fiu student toata viata. Si ce sa studiez daca nu Publicitate? Asa am descoperit ca un anume Sorin Psatta, director de cercetare la Graffiti BBDO, preda la Postuniversitarul de la FJSC si m-am hotarat sa merg la el.

La primul curs vine Sorin si vorbeste cu pasiune despre ce este Marketingul, baga povesti peste povesti si, la sfarsit, ne invita politicos sa-I adresam intrebari. Atat am asteptat. Am ridicat mana si am inceput sa turui vrute si nevrute despre marketing, am ridicat chiar o problema (destul de agresiv daca imi amintesc eu bine): nu vorbise mai deloc despre profit, despre partea financiara a marketingului.


Au urmat cateva luni foarte faine, mergeam cu mare placere la cursuri si schimbam ganduri in timpul cursului si chiar si dupa pentru cateva minute.


In paralel imi facusem propria firma de consultanta de marketing (nebunia tineretii & anii 90: impreuna cu doi prieteni ofeream consultanta de marketing firmelor. Unul singur dintre noi avea experienta 6 luni in vanzari, dar noi ofeream consulanta!?!?!). Nu ne mergea rau, dar intr-o zi m-a intrebat direct un director de companie de ce sa investeasca 10 000 USD in ceea ce ii propuneam noi cand poate da spaga 5 000 USD si sa ia garantat proiecte? Si, cum nu am avut niciun raspuns, m-am hotarat sa renunt si sa ma angajez la o companie care credea in marketing. Visam la o agentie de publicitate, dar legenda era ca e absolut imposibil sa patrunzi in lumea lor si nu stiam cum sa o apuc.


Printr-unul dintre partenerii mei din firma am obtinut un interviu la Henkel pentru o pozitie de Product Manager pe brandul Ceresit. Am avut super intrare, m-am vazut direct cu Vice-Presedintele, un austriac pe nume Wolfgang.  Super interviu, mi-a placut enorm, mi-a aruncat niste provocari foarte faine si am conectat excelent. Venisem cu sacoul Steilman (singurul pe care il aveam), cu un ceas Tissot si o geanta de piele imprumutate de la un prieten, am facut impresie foarte buna: imi place mult de tine, acum plec pana la Viena, cand ma intorc iti dau semn si ne apucam de treaba. Am plecat dansand, am sunat pe toata lumea: ma angajez la Henkel!!!!!


A trecut o saptamana, a mai trecut una si inca una, absolut niciun semn.


Intre timp mergeam la Postuniversitara si mai schimbam ganduri cu Sorin. Intr-o seara era cam disperat ca avea de terminat analiza pe o cercetare de marketing pe care o facusera si m-am oferit sa merg cu el la agentie sa il ajut. Am stat pana pe la 3-4 noaptea, i-am vazut pe Lucian Georgescu si alti creativi care erau prin agentie – experienta foarte faina. Am tremurat de emotie cand am intrat in Dr. Turnescu. Am plecat pe jos pentru ca nu aveam bani de taxi si stateam pe aproape pe langa Gara de Nord.

La cateva zile dupa, ma intreaba Sorin daca nu m-ar interesa sa lucrez la Graffiti ca ei s-au hotarat sa investeasca in Strategie si vor sa ia un tanar in echipa. Si ca el m-ar recomanda pentru un interviu. Am acceptat direct si urma sa ma intalnesc cu Matei Perahim, Directorul de Strategie. M-am pregatit top of the top. Am listat toate intrebarile pe care mi le-ar fi putut pune si am creionat in detaliu toate raspunsurile. In romana si in engleza.

Mergeam pe strada si repetam la nesfarsit in cap raspunsurile. Am imprumutat iarasi ceasul si geanta, mi-am pus sacoul si am mers hotarat la interviu.


Biroul lui Matei Perahim era prima camera pe dreapta, imediat dupa usa de la intrare. Inainte de Receptie. Ma interesasem despre el, stiam ca este un senior repatriat din Franta (familia lui fugise cand a venit comunismul in Romania), era un om cu o mare experienta in agentii de publicitate din Franta.


Intru, ma asez, schimbam cateva vorbe si ma intreaba brusc:

Esti ungur?
OK, te-am angajat. Ungurii sunt oameni seriosi, nu m-au pacalit niciodata si ma bazez ca nici tu nu o sa o faci. O sa ai o luna de proba timp in care te putem da afara oricand, nu are rost sa pierdem timpul acum caci probabil ai memorat o gramada de raspunsuri destepte la intrebarile pe care ti le-as pune. Incepi munca si ma prind daca esti ce trebuie sau nu. OK?

Trebuie sa zic ca nu stiu daca am avut parte de multe alte surprize de asemenea dimensiune in viata mea. Inainte sau dupa.


Acesta a fost interviul meu, asa a avut loc Intrarea mea in Celebra Industrie a Publicitatii Romanesti, fortareata in care nu se putea intra!!!!


Un mare Multumesc tuturor ungurilor care au interactionat pana atunci cu Matei Perahim, recunostinta vesnica!


Si, pe 15 martie 2000, am inceput la Graffiti pe un rol foarte important: Strategic Planner. Matei Perahim mi-a explicat ca nu are cum sa imi puna Junior Strategic Planner pe cartea de vizita pentru ca nimeni nu o sa asculte ce o sa zic Cine asculta un Junior pe strategie?


Salariul era de 250 USD (chiria la garsoniera era de vreo 80 USD), aveam Pepsi Cola la liber, computer, internet si masa de ping-pong in curtea agentiei.


Dupa vreo doua saptamani suna telefonul: se intorsese Wolfgang de pe unde fusese plecat si m-a sunat sa merg la ei. Am inchis telefonul, cu o oarescare dilema in brate pentru ca la Henkel ar fi urmat sa am un pachet de vreo 3 ori mai mare decat la Graffiti. M-am dus la Matei si la Sorin si i-am intrebat daca am trecut perioada de proba sau se gandesc sa ma dea afara. Sa stiu si eu cum stau. Amandoi mi-au confirmat pe loc ca sunt de-al casei si am refuzat Henkelul.


Au urmat 20 de ani senzationali in care efervescenta din Romania mi-a dat sansa de a face proiecte care au depasit tot ceea ce am visat vreodata.


Si da, viata celor care fac reclamele la sampon, blugi, sampanie sau clapari de ski este foarte, foarte faina!