• Lorand Boți Balint

De ce să nu?

Cea mai des reactie ce care am avut parte in ultimele zile a fost Uau, nu credeam ca esti dintre „aia”! insotita de o curiozitate cat se poate de reala: chiar v-ati facut provizii???


In timp ce scriu aceste randuri, avem in casa alimente pentru cel putin 30 de zile si medicamente pentru a usura suferinta in caz de gripa pentru trei persoane. In mod normal avem provizii pentru vreo 2-3 zile, in urma cu vreo 10 zile am dat insa o fuga pana la doua supermarketuri si am luat destul de multe conserve de ton, borcane de zacusca, sosuri de paste, paste, orez, pungi de nachos, batoane de ciocolata, fulgi, produse congelate – lucruri care nu expira prea repede si pe care oricum urma sa le luam in cumparaturi repetate. Nimic in plus versus ce cumparam in mod obisnuit intr-o luna. Am oprit apoi la farmacie si am luat o serie de medicamente, cel mai important dintre ele urmand sa expire in 2029. Clar vom avea nevoie de el la un moment dat. Ne-am intrebat ce am lua daca am face gripa si le-am cumparat. Suma totala, undeva in jur de 1.200 de lei.

Un lucru este cat se poate de clar: cand oaia i-a spus ciobanasului ca urmeaza sa fie omorat de tovarasii sai, acesta nu avea cum sa stie daca e adevarul adevarat sau oaia se inseala sau poate ca a luat-o el razna si oaia nici nu vorbeste si a avut el halucinatii. Sau poate ca ciobanii ceilalti isi vor schimba decizia.


Si totusi ne enervam pe el ca, desi are informatii despre ceea ce i se pregateste, nu face nimic sa previna nenorocirea, se impaca direct cu ceea ce va urma si lasa niste mesaje pentru rude. Asta-i soarta, daca asa ii este scris, ce rost are sa faca ceva?


Vezi stirile despre coronavirus, iti dai seama ca va veni in scurt timp si in Bucuresti. Stii ce “tare” e sistemul medical din zona, stii cine a condus Romania si Bucurestiul anii astia. Si ce faci? Ce a facut ciobanasul din Miorita sau ai trecut peste modul lui de a vedea viata si nu lasi pur si simplu ca lucrurile sa ti se intample?


Ma revolta modul in care este predata Miorita, atitudinea ciobanului ar trebui sa fie exemplu de asa nu. Ar trebui insistat pe sfatul foarte, foarte bun al oii: Stapane, stapane, / Iti cheama s-un caine, / Cel mai barbatesc / Si cel mai fratesc. War game, fratie! Lucrurile nu ar trebui pur si simplu sa se intample si noi sa stam ca ciobanasul moldovean si sa ne plangem de mila.


Este esential sa anticipam viitorul, sa ne pregatim daca este fezabil de ceea ce urmeaza. Pozitiv sau negativ.


Daca va fi cazul, putem sta linistiti departe de aglomeratiile umane timp de o luna intreaga. Ba chiar putem sa nu iesim din casa. Avem ce manca, ce bea, avem sapun, avem carti, avem medicamente de baza. Internet, telefon si laptop. Se va ajunge la asta? Nope, aproape sigur nu. Dar de ce nu le-am avea? Din grija de a nu fi „din-aia?”Ce ne-a costat? Nu ne-am schimbat stilul de viata, nu ne-am ingropat


PS.1  Unul dintre exercitiile pe care le facem in agentie pe toate proiectele mari este sa incercam sa anticipam ceea ce ne poate lovi si sa luam masuri pentru a preintampina situatiile identificate si/sau pentru a rezolva rapid consecintele. Focusul este pe lucrurile mari, serioase si care pot lasa urme adanci si greu de reparat ulterior. Le identificam si stabilim cine se ocupa de fiecare dintre ele.


Doua exercitii extraordinar de simple:

1) Ce se poate intampla rau? De ce ti-e cel mai frica? 2) Ce ai face daca ai fi un agent inamic infiltrat in echipa si ai avea misiunea de a sabota proiectul? Cum ai face-o? Care sunt lucrurile pe care le-ai destabiliza? Incercand sa raspunzi cat mai serios, te vei concentra pe ceea ce este esential si pe puctele cele mai vulnerabile.

De cele mai multe ori aceste exercitii sunt inutile, nimic nu s-ar fi intamplat oricum. Dar de ce sa nu le facem?


PS 2. Nope, nu suntem “din aia”. Stim ca vine Cutremurul (cu C mare), nu am luat nicio masura anume, nu ne-am transformat apartamentul in fortareata, nu avem stocuri de apa sub masa din bucatarie. Stim ca pe soselele Patriei e pericol mare, dar mergem linistiti pe unde ne trage ata.


Articol publicat pe https://www.iqads.ro/articol/49609/de-ce-sa-nu