• Lorand Boți Balint

De ce se "ard" publicitarii?

Publicitarii buni au nevoie sa simta ca sunt implicati in proiecte care fac diferenta pentru consumatori sau, cel putin, pentru clientii agentiei.


Sunt o multime de „arsi” printre publicitarii romani. Unii s-au retras de tot din industrie, altii au luat o pauza, mult prea multi continua (din pacate) sa munceasca, zi de zi, pe la diferite agentii, desi se vede de la o posta ca sunt heitari, ca nu le face nicio placere, ca sunt negativisti pana la cer si înapoi si fac mai mult rau decat bine.


Rational vorbind, nu prea ai avea de ce sa te arzi în industria aceasta si foarte, foarte multa lume din afara se uita uimita cum de „se ard” oameni care au salarii mult mai mari decat media pe tara, lucreaza într-un mediu foarte misto, cu spatii de munca foarte culeanu, program flexibil (chiar daca încarcat), care interactioneaza cu foarte multi tineri, relativ deschisi la cap.


Si totusi se ard. De ce?


E clar ca nu exista o singura explicatie pentru ceea ce îi aduce aici, însa, traind din interior fenomenul, cred ca principala cauza a fost exceptional de bine surprinsa de niste oameni destepti (nu-mi amintesc acum cine) care au facut urmatorul experiment: au luat doua grupuri de oameni cu caracteristici similare si i-au angajat sa sape gropi.


Fiecare dintre cele doua grupuri a trebuit sa sape acelasi numar de gropi, în acelasi tip de sol, în aceleasi restrictii de timp si pentru aceasta urmau sa primeasca aceeasi frumoasa remuneratie.


Munca a început, primul grup si-a vazut de treaba, ba pe masura ce înaintau se simtea o atmosfera pozitiva stiind cu totii ca era din ce în ce mai putin de facut.


Cu totul si cu totul alta atmosfera era în grupul al doilea unde, nu dupa foarte mult timp, au început sa se simta tensiuni, nemultumiri profunde – ba chiar si abandonuri ale proiectului.


Totul de la singura diferenta dintre cele doua grupuri: daca primul grup a început sa sape gropile una dupa alta, trecand de la o groapa la alta, al doilea grup sapa o groapa ce era instantaneu umpluta la loc pentru ca ei sa o sape din nou.


Iar si iar, grupul doi sapa aceeasi groapa si, desi banii erau frumosi si toate celelalte conditii foarte ok, oamenii au devenit frustrati pana peste cap. Orice efort de a face macar gropile patrate sau de alta forma au fost sortite esecului – regulile erau clare despre cum trebuia sapata groapa. Groapa care cum era sapata, cum era acoprita la loc.


Nimeni din grupul 1 nu avea nici cea mai mica idee la ce foloseau gropile sapate, toata lumea îsi închipuia însa ca sunt bune la ceva din moment ce sunt platiti bani frumosi ca sa le sape.


Urmau sa fie plantati copaci, instalati stalpi – ceva, ceva urma sa se întample.


Grupul 2 traia de dimineata pana seara cu sentimentul inutilitatii, al efortului în zadar.


Orice faceau oamenii din acest grup, groapa tot nu era sapata si trebuia sapata iar si iar.


Pe bani frumosi, un loc de munca ok, cu oameni ok în jur. Chiar daca groapa sapata respecta toate cerintele tehnice.


P.S. 1

Sunt nenumarate situatiile în care brandurile se misca pe loc chiar si ani de zile. Pentru managementul agentiei este esential sa sesizeze cand o echipa / un om sapa în continuu aceeasi groapa si sa încerce sa-i diversifice portofoliul de proiecte incluzand proiecte care au finalitate clara.

Este esential sa simta ca închid proiecte si ca proiectele închise duc undeva.


P.S. 2

M-am ars si eu în urma cu cativa ani, dar am avut puterea de a-mi lua 9 luni liber sa ma reenergizez. În primele cinci luni nu m-am uitat la nicio reclama, dupa opt luni voiam noi proiecte si devoram articole, carti si internetul pe subiect.


P.S. 3

Heitarihaters; culeanu = cool. Eu sunt de acord cu raposatul George Pruteanu care propunea sa romanizam englezismele cum am romanizat frantuzismele cu ceva vreme în urma.


https://www.forbes.ro/de-ce-se-ard-publicitarii-43452