• Lorand Boți Balint

Despre concedieri

Indiferent de cate experiente de acest fel ai avea, nu este niciodata usor sa concediezi oameni. Este cu atat mai mult important sa nu ne suparam prea tare pe Simona Halep care, la 23 de ani este posibil sa nu fi abordat cea mai buna solutie cand si-a concediat antrenorul.


Citind zilele trecute comentariile din jurul articolelor care vorbeau despre faptul ca Simona Halep isi concediaza pe SMS antrenorii, m-am intrebat cati dintre cei care isi dadeau cu parerea au fost in situatia de a trebui sa concedieze oameni.


Nu pareau a fi foarte multi pentru ca altfel ar fi transpirat mai multa empatie fata de o pustoaica de 23 de ani care traieste si face intr-o singura saptamana cat altii in zece ani de zile.


Nu este usor sa anunți pe cineva ca, din diferite motive, drumurile sale si ale tale/companiei urmeaza sa fie diferite si mulți chiar considera ca inca nu esti un manager cu adevarat pana nu treci prin doua–trei astfel de experiențe. Si nu e degeaba.


Pe de o parte, vei trai cu efectele pozitive sau negative ale deciziei si, pe de alta parte, pentru experiența momentului in care constientizezi, daca mai era nevoie, ca nu vorbesti despre casarea unei masini, ci despre o ființa umana cu trairile, asteptarile sale si propria perspectiva asupra situației.


Nu voi uita niciodata una dintre primele situații de acest gen din viața mea. In urma cu mulți ani, am fost nevoit sa anunț intr-o dimineața trei dintre colegele din echipa de Client Service, pe care o conduceam, ca urma sa ne desparțim. Tocmai pierdusem unul dintre clienții foarte mari ai agenției si rezultatul a fost nevoia de a disponibiliza un grup mare de colegi care nu mai aveau dintr-o data obiectul muncii.


Am decis sa vorbim cu toata lumea cam in acelasi timp si eu urma sa le anunț pe cele trei colege din echipa mea. Colege care isi faceau foarte bine treaba, erau perfect integrate in agenție si carora nu aveam practic nimic sa le reprosam.


N-am prea dormit in noaptea respectiva, mi-am tot construit o serie de discursuri cat mai echilibrate si constructive cu putința intr-o astfel de situație. Am incercat sa ma pun in papucii lor, sa anticipez posibile reacții ale lor, ale colegilor dupa ce vom fi discutat pe subiect.

Dimineața, aveam stomacul in gat, cand am ajuns la munca, m-am inchis in birou pentru un timp si apoi am iesit sa ma plimb prin jurul agenției pana la ora stabilita.


Cand a venit momentul, am intrat la mine la birou si le-am chemat pe rand. Primele doua discuții au decurs normal, fetele se asteptau la asa ceva si am discutat ce opțiuni ar fi pentru ele in alte agenții din grupul nostru sau chiar din afara lui.


Lucrurile nu puteau sta mai diferit de atat cand am discutat cu a treia colega. N-am apucat sa zic prea multe pentru ca a inceput sa planga in hohote, in timp ce incerca sa-mi zica ca nu este o problema cu ceea ce am zis eu, dar s-o las sa planga pentru ca vrea sa planga. Au urmat cateva momente foarte confuze cu incercari palide de explicare si de incurajare din partea mea, cu semne din partea ei ce pareau sa zica ceva de genul „Nu este o problema, crede-ma ca nu este o problema!”doar ca era de o tristețe totala. M-a rugat s-o las un pic, apoi a iesit rapid din birou.


Au urmat cateva zeci de secunde de liniste in care m-am lasat pe spate in scaun si mi-am tras rasuflarea, liniste intrerupta brusc de cateva colege revoltate: „Ce-ai facut Boți, ai dat-o afara pe X?! Tocmai azi, cand aseara a fost parasita de logodnicul ei cu care urma sa se casatoreasca peste cateva saptamani!? Avea rochia de mireasa, totul aranjat si s-a trezit aseara ca a ramas singura! Si tu o dai afara! Ce naiba este asta?”(Dialogul este aproximativ, nicio sansa sa-mi amintesc ce mi-au zis, dar probabil a fost mai rau.)


Fata venise dimineața la birou pentru ca nu a vrut sa stea singura acasa si chiar ii rugase pe colegi s-o menajeze puțin pentru ca ii era foarte greu. Si eu am dat-o afara la cateva zeci de minute dupa aceasta rugaminte.


Inutil sa spun ca a fost o gafa si ca am gresit foarte mult. Am invațat enorm din experiența si este exclus sa mai ajung vreodata intr-o asemenea situație. Stiu ca sunt cateva lucruri obligatoriu de facut, indiferent cat de greu mi-ar fi in acele momente – unul dintre acestea fiind sa stau conectat la lumea din jur, sa fiu la curent cu ultimele noutați din viața agenției in general si a persoanei respective in special.


Stiu, si am invațat ceva, si pentru ca sansa mea a fost sa ma dezvolt intr-o agenție care nu are in cultura sa pedepsirea greselilor singulare, ci tragerea unor invațaminte din ele si dezvoltarea personala (cu totul alta ar fi discuția daca cineva ar persista si ar face aceleasi greseli constant).


Simona Halep are 23 de ani si, datorita muncii si a rezultatelor sale, o tara intreaga sta cu ochii pe ea si ii judeca fiecare gest. O tara intreaga care, cateodata, uita ca are 23 de ani – varsta la care doar cei care nu fac nimic nu fac multe greseli. Simona este in primul rand jucatoare profesionista de tenis– chestie care ii ocupa mai tot timpul. In timpul ramas, descopera lumea din jurul ei si este ok sa faca greseli. Important este sa-si dea seama cand le face si aici comentariile constructive sunt bine venite.


Ideal este sa nu folosesti SMS-ul pentru a-i spune unui coleg/partener/colaborator: Ne parasim!


Indiferent cat de greu ar fi, e preferabil sa te uiti in ochii celuilalt si sa ai o discutie deschisa.


PS Sa nu uitam nici ca societatea care a dat-o lumii pe Simona nu este tocmai perfecta, modelele din jurul sau nefiind tocmai perfecte.

https://www.forbes.ro/despre-concedieri-27567


Cover Photo byAshutosh SonwanifromPexels