• Lorand Boți Balint

Mini-management meeting – despre oameni

Pentru a face performanta in marketing este nevoie de trei mari ingrediente: istetime, pasiune si disponibilitatea la a face lucruri dincolo de ceea ce se cere in mod obisnuit.

Dupa o vizita de cateva ore pe teren, in zona Piata Rahova, si un pranz tarziu cu clientul la Hanul Berarilor, am hotarat cu Victor Stroe, director de Strategie la Leo Burnett, sa nu ne mai intoarcem in agentie si sa stam la un „pahar de vorba” pentru ca aveam destule pe agenda – un fel de micro-management meeting la terasele de pe langa Centrul Vechi.


Dupa cateva cafele, beri si portii de cartofi prajiti, mai tarziu, am ajuns la subiectul oameni, echipa de agentie, echipe de clienti – cum putem aranja lucrurile tinand cont de ceea ce anticipam ca va veni in perioada urmatoare. Ce talente mai sunt pe piata, pe cine ar trebui sa incercam sa atragem catre noi sau ce sa recomandam diferitilor clienti care cauta oameni.


Astfel, am ajuns rapid in momentul in care am constatat ca, parca mai mult decat oricand, este foarte greu sa faci o lista cu oameni carora sa le mearga mintea, care sa fie pasionati de domeniul nostru si sa fie si dispusi sa traga si sa faca lucruri de toate felurile.


Discutia a trenat intr-o zona destul de generica pana cand Victor a spus ceva de genul:

„Chiar ma gandeam zilele trecute intr-o intalnire, uitandu-ma in jurul meu, ca exista un grup foarte mare de oameni de advertising care sunt asemeni ofiterului Giovanni Drogo din «Desertul tatarilor» al lui Dino Buzzati. Stau si asteapta, viseaza la brieful ideal, batalia vietii lor, cea care ii va implini ca marketeri/publicitari. Viseaza la momentul in care tot ceea ce au ei mai valoros va intra in actiune, vor da tot ce-i mai bun in ei. Ori, in lumea de azi, «dinspre desert» nu se anunta nicio miscare semnificativa si viata trece pur si simplu pe langa ei. Putini au ramas cei care ies din fortareata si creaza actiune, creaza oportunitati pentru a face lucruri mai spectaculoase”.


Cat se poate de adevarat – o generatie intreaga de „aristocrati ai publicitatii” care viseaza la vremurile bune de alta data (ce proiecte faceam pe vremuri!, cu ce oameni interactionam noi in anii 2000!…) si o generatie intreaga de tineri pierduti in timp si spatiu, care au auzit alte lucruri despre meseria aceasta, au auzit despre „batalii epice” intre titani cu forte fantastice si viseaza sa vina „cineva” ca sa le ofere experienta vietii.


Realitatea neplacuta pentru fiecare dintre acestia este ca numai printr-o pura intamplare altcineva le va rezolva situatia. In fapt, depinde de fiecare dintre noi sa ne cautam oportunitati, sa ne scoatem din zona de relativ confort si sa traim experiente misto in viata profesionala.


Si daca tot am ajuns sa vorbim despre „intamplare”, „confort”, am adus si eu in discutie o carte si un alt grup de oameni – regasit mai ales la client, dar cativa si in agentii – care parca sunt copii ale tanarului nobil venetian al lui Orhan Pamuk din „Fortareata Alba”: luat prizonier de catre otomani, isi petrece vreo 20-30 de ani ca sclav in Istanbul, isi construieste incet, incet o viata decenta – chiar daca violent diferita de ceea ce gandea el ca va fi viata lui.

Intr-o continua lupta cu sinele sau, chiar si cand ar avea ocazia de a se intoarce in Venetia, nu o face (sau o face?, o face el sau altcineva?).


Locul in care viata l-a adus este destul de OK, are confortul sau – cam asa si cu oamenii din acest grup: multi au ajuns dintr-o pura intamplare aici, erau „tineri venetieni” si au fost luati de lumea marketingului intr-un prizonierat care se dovedeste relativ placut. Ca au ajuns in marketing si nu in HR sau Financiar a fost o nimereala.


Nu este ce visau, ce isi doreau, dar viata i-a adus in pozitia aceasta si parca nu le vine sa schimbe ceva. Sunt oameni OK, daca ii cunosti in afara programului de munca esti chiar impresionat de cei mai multi dintre ei, dar de devorat la 20 de ani carte dupa carte de marketing, case study dupa case study, conferinta dupa conferinta – nu se pune problema.


Multi nici nu se simt confortabil intre consumatorii lor si petrec spre 100% din timp in spatele biroului sau in sedinte/intalniri.


Mutandu-ne de un local la altul, am mai povestit vrute si nevrute cu Victor. Cert este ca, plecand intr-un tarziu spre casele noastre, am revenit la Giovanni Drogo si la tanarul venetian si ne-am reiterat sa facem tot ce putem ca sa-i tinem departe de agentie pe astfel de oameni – s-ar putea sa fie contagios si sa ne trezim prea tarziu.


P.S. Am facut in 2013 un exercitiu in agentie: am rugat colegii sa scrie pe o coala alba numele brand managerilor & directorilor de marketing care cred in marketing, in puterea sa si care vin la birou convinsi ca ceea ce urmeaza sa faca este esential pentru compania pentru care lucreaza.


Lista obtinuta este incredibil de scurta pentru o industrie care numara cateva mii de profesionisti. Am repetat exercitiul in nenumarate ocazii cu diversi oameni din industrie si lista a crescut nesemnificativ. Stiu, vorbim despre perceptie, dar cred ca spune multe lucruri.