• Lorand Boți Balint

Relansarea sportului românesc: să nu lăsăm să se închidă fereastra de oportunitate

Am spus-o cu fiecare ocazie si as vrea sa incep de aici: mai devreme sau mai tarziu, societatea va reporni, oamenii vor iesi din izolare si viata va merge inainte. Cum anume va merge inainte depinde de lectiile invatate de-alungul timpului si de capacitatea noastra de a le aplica in viata reala.


Vorbim de strategie, dar si de executia strategiei. De aducerea ei la viata.


Din punctul de vedere al sportului, putem estima ca va exista o fereastra de oportunitate in care romanii vor avea o deschidere mai mare pentru miscare, spre o viata activa. Le va fi dor sa iasa din casa, sa se plimbe si poate chiar sa faca sport sau sa mearga in tribune la un eveniment sportiv.


Prima perioada va fi cheie, aceea este fereastra de oportunitate de care ar trebui sa profitam la maximum pentru a avea un segment cat mai mare de poluatie activa si, pe termen mediu si lung, mai sanatoasa – fizic si mental.


Problema este ca, la fel ca orice alta fereastra de oportunitate, si aceasta se va inchide rapid. Iar oamenii vor avea tendinta sa revina la vechile lor obiceiuri, daca lucrurile vor fi lasate ca inainte de criza.


Cum ar arata exploatarea cu succes a ferestrei de oportunitate? Ce anume am vrea sa faca romanii in plus? Mai mult?


Pentru a raspunde, este esential sa definim ce inseamna miscare si sa vedem cum am putea-o segmenta in componente de actiune. Facand un pas inapoi si uitandu-ne la ceea ce fac zi de zi romanii, descoperim ca sunt cinci niveluri principale:


Nivelul 0: Incep sa se miste. 

Nivelul 1: Se dau jos din fotoliu, de pe canapea, din masina, merg dintr-o parte in alta. Fac pasi.

Nivelul 2: Se joaca. Si se joaca de-a sportul.

Nivelul 3: Muncesc pentru a se autodepasi intr-unul sau mai multe sporturi.

Nivelul 4: Muncesc sa-i depaseasca pe ceilalti, sa fie mai buni decat altii.


Putem sa le vizualizam ca pe o piramida cu baza foarte mare, care se ingusteaza din ce in ce mai mult spre varf. Important este ca aceasta ingustare sa se intample treptat, nu abrupt, si sa avem un procent cat mai mare de populatie activa pe fiecare nivel. Si le putem lua pe rand:

Nivelul 0: Incep sa se miste

Iar pentru asta, romanii au nevoie de aer curat. Societatea trebuie sa se asigure ca aerul pe care il respira este ceea ce trebuie si nu le face rau. Este dreptul fiecaruia sa poata respira fara riscuri.


Nivelul 1: Merg dintr-o parte in alta

Plimbare. Dar si simplul mers la piata, la biserica, prin parc, la munca. Pasi. Mers. Sau poate mars sau mers nordic (nordic walking). Foarte multi experti recomanda, pentru o viata sanatoasa, un minim de 10.000 de pasi pe zi. 10.000. Minim. Este mult si sunt putini romanii care ii fac zi de zi, in toate perioadele anului.


Campaniile de educare nu sunt de neglijat, dar singure nu au nicio sansa. Trebuie dublate de actiuni care sa-i inspire pe romani sa faca pasi. E nevoie de schimbari structurale.


Mi-a placut foarte mult exemplul dat de Pierre Lafontaine (Swimming High Performance Director, Canada) la un seminar international organizat la Bucuresti de Federatia Romana de Natatie si Pentatlon Modern: daca mergi la hotelul Marriott din Bucuresti si trebuie sa urci la etajul doi, cum urci? Dar daca mergi la hotelul Intercontinental din Bucuresti? Toti am povestit ca la Marriott urcam pe jos, la Intercontinental cu liftul. Pentru ca la unul dintre ele scarile sunt amplasate foarte vizibil, drept in calea ta, pe cand la celalalt sunt ascunse, ar trebui sa le cauti. 

Nici acum, cand scriu aceste randuri, nu stiu unde sunt scarile de la Inter. Pentru a-i determina pe romani sa urce doua etaje pe jos, in loc sa ia liftul, ar trebui sa amplasam scarile in cea mai favorabila pozitie.


Daca vrem sa construim ceva – si inca pe termen mediu si lung – pe dorinta de plimbare a romanilor, dorinta ce va fi la nivel maxim imediat dupa ridicarea restrictiilor, ar trebui gasite si puse in practica de-acum ideile care sa faca cat mai naturala aceasta activitate. Si sunt cateva exemple:

– Trasee urbane marcate pe acelasi principiu ca traseele montane. Cu plecare dintr-un punct central, foarte popular;

– Traseul Magnoliilor – urmeaza triunghiul roz pentru o plimbare care te duce de la o magnolie la alta;

– Traseul Bisericilor – urmeaza cercul albastru pentru o plimbare care te duce pe la toate bisericile din localitate;

– Traseul Scolilor – urmeaza patratul verde pentru o plimbare care te duce pe la toate scolile din localitate;

– Traseul favorit al Personalitatii X – Plimbarea Mihai Covaliu prin Brasov (orasul natal). Sau Plimbarea Cristina Neagu prin Bucuresti. Plimbarea Simona Halep prin Constanta. Plimbarea Emil Boc prin Cluj. Plimbarile lui Tudor Chirila prin Bucuresti (cat sa asculti unul sau toate albumele lui);

– Tura Orasului – provocarea de a te plimba pe toate strazile orasului (folosind un mobile app.), intr-un timp cat mai scurt sau facand cat mai putini pasi pentru a trece prin toate;

– Pink/Yellow/Green Day sau Ziua Roz/Galbena/Verde: in ziua asta, iesim toti pe strazi sa ne plimbam imbracati in culoarea potrivita;

– 30 iunie, de ziua tricolorului: la o plimbare in rosu, galben sau in albastru;

– Promovarea si incurajarea unor forme speciale de mers pe jos:

Mars. Calcai-varf, calcai-varf astfel incat niciodata ambele talpi sa nu fie simultan in aer. Si daca doamna Pagu, la cei peste 90 de ani ai sai, poate sa marsaluiasca in ritm alert in fiecare zi, atunci chiar oricine poate

Mers Nordic. Care, explicat simplu, e un fel de schi fond, fara schiuri, dar cu bete. Sau mers pe jos cu bete. De ce cu bete? Ajuta postura, forteaza miscarea corecta a bratelor

Atat Marsul, cat si Mersul Nordic vor beneficia de faptul ca nimic nu va parea ciudat cand ne vom reintoarce pe strazi. Oamenii se vor bucura de libertatea recastigata si nu li se vor mai parea ciudate actiunile care inainte ar fi putut trece drept excentricitati.


Si trebuie sa gandim trasee prietenoase pentru persoanele cu diferite dizabilitati: pentru nevazatori, trasee cu striatii in asfalt – trasee protejate prin lege, astfel incat sa fie protejati. Si borduri prietenoase.


Toate astea sa fie sustinute de campanii tactice de promovare tintind populatia locala si/sau turistii. Sa avem evenimente, panouri sau afise stradale, de pilda o buna comunicare in statiile de autobuz: 1.200 de pasi pana la statia urmatoare. Fiecare hotel din localitate sa ofere flyere sau brosuri si harti cu traseele, sa ofere gratuit sau spre inchiriere bete pentru mers nordic, sa recomande podcasturi, playlisturi.


Si, desigur, autoritatile trebuie sa se asigure ca aerul pe care il respira oamenii in timp ce merg prin orase, sate, dealuri, munti sau campii este ceea ce trebuie sa fie si nu le face rau.


Nivelul 2: Te joci de-a sportul

Bucuria jocului, joaca. Nimic serios, regulile se adapteaza la context, la infrastructura existenta. Este vorba despre distractie, amuzament, nu despre vreo performanta sportiva. Mai mult despre ping-pong, decat despre tenis de masa. Iar sporturile practicate sunt fluide, se transforma de la minut la minut, fara prea mare stres.


Joaca de-a fotbalul, de-a voleiul, de-a baschetul, de-a tenisul, de-a gimnastica. Joaca cu freesbeeul, cu rachetele de badminton. Timp de bucurie, de socializare.

Infrastructura de care au nevoie oamenii pentru a se juca este minima, esential este sa fie cat mai la indemana, sa poata fi accesata cat mai usor. Si gratuit. Vorbim de:

– Parcuri gandite si pentru joaca adolescentilor, a tinerilor, a adultilor – nu doar pentru copiii pana la 8-9 ani;

– Multe, foarte multe mese de ping pong – din materiale rezistente (beton, metal);

– Multe, foarte multe cosuri de baschet – fara sa respecte neaparat dimensiunile regulamentare. Ba chiar ar fi recomandat ca unele sa fie amplasate la o inaltime mai mica, pentru a nu descuraja pe nimeni si pentru a creste distractia;

– Terenuri virane nivelate care pot fi folosite foarte usor ca teren de badminton, fotbal, freesbee. Tapsanul, maidanul traditional care a disparut din localitatile Romaniei. TRN (teren).

– Deschiderea catre public a tuturor spatiilor care se potrivesc pentru joaca – inclusiv a terenurilor de sport din scoli si licee;


Toate astea sa fie in proximitatea oamenilor, toate cu acces gratuit. Si multe, cat mai multe.


Autoritatile trebuie sa se asigure ca aerul pe care il respira romanii in timp ce ce se joaca in curtea casei, in fata blocului, prin parcuri, la iarba verde sau intr-o sala de sport este ceea ce trebuie sa fie si nu le face rau.


Nivelul 3: Muncesti pentru a te autodepasi intr-unul sau mai multe sporturi

Jucandu-ne de-a sportul, o parte dintre noi se indragostesc de-o ramura sportiva sau de alta si isi doresc sa-si dezvolte abilitatile personale. Muncesc pentru a se autodepasi. Pentru a fi mai buni azi decat au fost ieri, mai buni maine decat astazi. Pentru a alerga mai repede decat au alergat ieri. Pentru a reusi o lovitura cat mai apropiata de cea reusita de Simona Halep intr-un meci.


Foarte multi copii se regasesc (sau ar trebui sa se regaseasca) aici. Descopera o ramura sportiva si o transforma in pasiune, in special cu ajutorul profesorilor de educatie fizica.


Pentru a profita de energia acumulata in aceasta perioada, toate scolile ar trebui dotate de-acum cu materiale pentru ora de Educatie Fizica. Sa avem cat mai multi copii activi nu este linia intai de lupta impotriva COVID-19, dar ar trebui sa fie in linia intai pentru viitor, pentru a avea o populatie sanatoasa si puternica, capabila sa faca fata mai bine problemelor de sanatate care pot sa apara.


Profesorii ar trebui sa aiba resursele necesare pentru a lucra cu copiii, pentru a-i ajuta sa-si dezvolte cat mai corect aptitudinile. Sa se autodepaseasca constant. Si sa invete si sa comunice mai bine intre ei, sa se sprijine si sa se respecte.


Dotarea scolilor ar trebui sa fie prioritate zilele astea, cand scolile sunt goale, daca vrem sa crestem cu adevarat numarul celor care trec de la nivelul de joaca la cel de miscare constanta si corecta. Sanatoasa.


In aceasta perioada, multi dintre copiii de alta data ar putea sa-si redescopere pasiunea pentru o ramura sportiva sau alta. Sa le fie dor sa munceasca sa fie iarasi cat mai buni. Iar pentru asta sunt dispusi sa investeasca resurse de timp, bani si pasiune. Sa creeze comunitati care sa adune impreuna si alti oameni pasionati.


Autoritatile trebuie sa ajute si mediul privat care a investit in domeniu si care sufera din plin consecintele crizei, si sa faciliteze aparitia si existenta unor cluburi, echipe de amatori, a unor evenimente dedicate amatorilor. Pe termen mediu, sa construiasca infrastructura de baza care sa poata fi accesata de acestea in conditiile economiei de piata. Si care sa fie gandita din start sa fie prietenoasa cu persoanele cu dizabilitati. Stim deja cat de important e lucrul asta.


Si da, trebuie sa se asigure ca aerul pe care il respira romanii in timp ce trag tare pentru a se autodepasi, pentru a reusi azi lucruri mai tari decat au reusit ieri, este ceea ce trebuie sa fie si nu le face rau.


Nivelul 4: Muncesti sa-i depasesti pe ceilalti

Performanta. Cel mai inalt nivel. Competitie, intrecere sportiva. Criza prin care trecem va presupune o resetare a acestui domeniu. Este o fereastra de oportunitate pentru reforma profunda.

Do it!

Nu sunt specialist pe subiect, sper ca in pozitiile cheie sunt astazi specialistii capabili sa faca reforma, pana nu se inchide fereastra si lucrurile se vor reaseza in matca lor, poate chiar ceva mai jos decat inainte. 


Si nu este vorba doar despre sportul profesionist. Este necesara dezvoltarea puternica a unor competitii la nivel scolar, liceal si universitar.


Ar trebui sprijinite proiectele care conduc la constructia unor cluburi, nu a unor echipe. A unor fenomene sociale construite in jurul sportului.


E vorba de infrastructura, infrasctructura si infrastructura. Si trebuie sa gandim totul pentru feminin, pentru masculin, pentru persoanele cu dizabilitati.


Iar autoritatile trebuie sa se asigure ca aerul pe care il respira romanii in timp ce muncesc pentru a fi printre cei mai buni este ceea ce trebuie sa fie si nu le face rau.


Ideile trebuie schimbate azi, solutiile trebuie gasite acum, infrastructura trebuie construita exact in aceasta perioada cand suntem tinuti in case. Nu e de-ajuns sa vorbim despre a cauta oportunitatile in fiecare criza. Trebuie sa profitam de aceste oportunitati.


Si cat de mare este fereastra de oportunitate a sportului?

As estima, fara prea mare frica de a gresi, ca la prima schimbare de anotimp, majoritatea oamenilor vor uita ceea ce au trait nu cu mult timp in urma si se vor comporta ca in urma cu 12 luni. Sper doar sa fie toamna lui 2020.


https://lead.ro/relansarea-sportului-sa-nu-lasam-sa-se-inchida-fereastra-de-oportunitate/


Cover Photo byBinyamin MellishfromPexels