• Lorand Boți Balint

Românii știu să cadă cu artă, cu fiecare mușchi și fiecare încheietură relaxate și moi

Povesteam zilele cu trecute despre romani, Romania si ce ne asteapta dupa relaxarea masurilor de carantina si, la un moment dat, am facut o paralela cu Bucurestiul anilor de razboi, descris foarte fain de catre jurnalista americana R.G. Waldeck in cartea sa Athénée Palace (editura Humanitas).


Doua fragmente, extrase din carte.


FRAGMENT 1 (paginile 302-302)

"Doua mii de ani de aspra stapanire venetica, de invazii barbare, de cuceritori lacomi, de domni rai, de holera si cutremure, au dat romanilor sentimentul semet al calitatii temporare si trecatoare a lucrurilor.

Aici nimeni nu se plange de sfarsitul civilizatiei numai pentru ca Hitler a incercat sa intemeieze un imperiu de o mie de ani. Un popor care a vazut venirea si plecarea Imperiului Roman, care a supravietuit tuturor cotropitorilor barbari, nu crede ca ceva poate avea un sfarsit irevocabil. Un astfel de popor are o intelepciune instinctiva in privinta straniilor cai ale istoriei, care pare mereu sa ajunga la un compromis; de aceea ei se tem mai putin decat multe alte natii mari ale Occidentului. Romanii poseda in cel mai inalt grad capacitatea de a primi relaxat loviturile soartei. Ei stiu sa cada cu arta, cu fiecare muschi si fiecare incheietura relaxate si moi, asa cum numai cei antrenati stiu sa cada. Secretul artei de a cadea este, desigur, sa nu-ti fie frica, si romanii nu se tem, asa cum se tem occidentalii. O lunga experienta in supravietuire i-a invatat ca in fiecare cadere se pot gasi nebanuite oportunitati si ca, intr-un fel sau altul, vor reusi sa se puna iar pe picioare."


FRAGMENT 2 (paginile 207-209)

"Misiunea militara a trecut apoi la actiuni practice, si primul lucru pe care l-a facut a fost sa infiinteze un bordel pentru soldatii germani. Faptul in sine nu reprezenta ceva spectaculos. Ceea ce era spectaculos era felul in care procedau nemtii in Romania, caci cele 80 de fete de care erau nevoie trebuiau sa fie numai sanatoase, dar si ariene. "Bordelul garantat arian", cum il numeau fostele Excelente, li s-a parut romanilor lucrul cel mai caraghios care se petrecuse vreodata la Bucuresti, si pentru prima data dupa cedarea Basarabiei, romanii au ras cu pofta.

În primul razboi mondial, maresalul Mackensen ar fi spus: Am venit la București cu o trupa de eroi cuceritori si plec de aici cu o trupa de gigolo si de petrecareti.

Ceea ce li se intamplase sub cerul atat de albastru si soarele atat de puternic ofiterilor germani era exact ceea ce se intamplase cu dinastia Hohenzollern. Lipsindu-le elementul natural protector care permitea clasei bastinase suspuse a romanilor sa duca o viata de desfrau si coruptie cu o oarecare gratie izbavitoare si simt al proportiei, acesti nemti, care nu vazusera niciodata asa ceva, au uitat ca exista si limite - chiar in Bucuresti ei i-au intrecut pe romani, au iubit prea intens si fara intelepciune, si unii dintre ei s-au dus de rapa - intr-o valvataie de aventuri amoroase si de scandaluri banesti murdare.

Hotarati sa evite astfel de situatii in viitor, li s-a pus in vedere ofiterilor germani sa se fereasca de doamnele din societate si demi-mondene.

Astfel, ofiterii germani se adunau mai ales intre ei si puteau fi vazuti frecventand in grupuri restaurantele bune si barurile de noapte din oras.