• Lorand Boți Balint

Tineri?

Dandu-ma pe Facebook duminica dimineata am dat peste urmatoarele ganduri ale unor fete tinere:

Postare (tanara publicitara): „Vezi ca se intampla lucruri nasoale in tara ta si te gandesti ca vrei sa pleci naibii, apoi vezi ca se intampla lucruri nasoale peste hotare si, brusc, te gandesti doar la cat de mult iti pretuiesti viata si ca pana la urma vrei un singur lucru: sa supravietuiesti.”


Comentariu (tanara bloggerita): „Cred ca pana la urma locurile in care ne ducem, in ziua de azi, ar trebui sa fie alese in functie de cat de sigure sunt…”


Si instantaneu mi-am amintit de primavara anului 2005 cand, la botezul lui Stefan al meu, ma intreaba senina maica-mea ce as vrea sa se faca cand va fi mare. Cu siguranta nu se astepta la „jurnalist de razboi” pentru ca a inceput pe loc sa planga si sa-mi zica tot felul de chestii de genul „Nu-mi vine sa cred! Tu chiar nu-ti iubesti copilul?!” Doar ca maica-mea avea 54 de ani, nu 25 de ani si reactia ei a fost, intr-un fel, explicabila.


Adevarul este ca nu tin ca Stefan sa fie jurnalist de razboi, dar nu pentru motivele pentru care plangea maica-mea, ci pentru ca, pur si simplu, nu tin sa se faca ceva anume. Mi-ar placea sa-l crestem astfel incat sa poata sa aiba o viata bogata si sa se faca ce va vrea el (in mintea mea, jurnalistii de razboi au o viata bogata si la fel de periculoasa ca a jurnalistilor care bat drumurile tarii in masini mici, sa scrie despre vreun targ agricol dintr-o comuna).


De departe, cel mai absurd rezultat al tragediei din Colectiv si a violentelor din Paris ar fi ca tinerii sa inceapa sa verifice daca locurile in care merg au sau nu hidranti, daca iesirile de urgenta sunt destule, etc. Pentru asta sunt autoritatile statului, tinerii ar trebui sa-si vada de viata si sa mai si incalce regulile daca simt ca nu sunt ce trebuie.


Sa bea apa de la robinet sau din fantana – chiar daca nu vad vreun certificat de atestare langa el.


PS 1. Imi amintesc cum, in urma cu vreo 15 ani, imi povestea Sorin Psatta ca ii turna pe ascuns lui Matei Psatta apa de la robinet in sticla din care bea – sa nu bea doar apa plata, cum vroia mama lui, ca va avea probleme cand va ajunge din intamplare sa bea apa de la robinet.


PS 2. In primele zile la Rio de Janeiro, ca voluntar, beam doar apa plata si imi spalam fructele si legumele tot cu apa plata sa nu cumva sa patesc ceva. Aveam 35 de ani si in ultimii ani batusem lumea in lung si in lat cu serviciul stand la hoteluri de + 5 stele.

Intr-o noapte de baute cu pustii voluntari, am avut o revelatie si mi-am dat seama ca o luasem razna. O ascultam pe Vanessa, o pustoaica de 18 ani din Anglia, povestindu-mi cum a petrecut doua luni in zonele sarace ale Argentinei, apoi a stat doua luni in jungla amazoniana intr-un trib de bastinasi, care nu mai avusesera straini printre ei si mi-am amintit ca in copilarie scoteam mingea din containerul de gunoi si continuam sa ne jucam handbal cu ea fara sa o fi dezinfectat inainte.