• Lorand Boți Balint

Un zambet, o raza de soare

Pentru a urmari ce mai fac brandurile, sunt abonat la foarte multe newslettere. Nu apuc sa le deschid pe toate (este si motivul pentru care sistemul imi atrage permanent atentia ca am cateva sute de emailuri necitite), dar periodic mai frunzaresc dintre ele.


Ziua mamei cui? a fost reactia spontana a Ralucai cand i-am aratat newsletterul primit in dimineata aceasta (marti, 21 aprilie 2020) de la Mango. Exact aceeasi reactie pe care o avusesem si eu cateva minute mai devreme.


Este mijloc de aprilie, putem spune ca au trecut vreo 6 saptamani de la Ziua Mamei (cea pe care o stim noi, 8 Martie) si este clar ca este o initiativa la nivel international tradusa 1-la-1 in Romania.

Trebuie sa recunosc ca nu este nimic surprinzator: un brand care nu isi bate capul cu localizare, merge pe one zise fits all. Desi este total nefericita si multi romani o sa aiba exact aceeasi reactie, modelul este simplu: se masoara impactul macro, faptul ca sunt rateuri prin anumite zone nu e o tragedie. Ar costa mult sa ai grija de toate detaliile - aia e.

Nu sunt fanul acestei abordari, nu am fost nici in trecut, nu sunt nici astazi cand digitalul permite targetarea foarte desteapta a oamenilor.

Dar pare ca functioneaza pentru multe branduri.

Adevarul e ca altceva m-a deranjat la newsletter: fotografia aleasa. Doamna pare foarte, foarte apasata de probleme, e cu gandul departe - nu prea e fericita cand se gandeste la mama ei. Senzatia mea este ca absolut orice poza le pica prima in mana, o foloseau in newsletter. Peste poza aceasta au dat, pe aceasta au folosit-o. La ce s-o fi gandind doamna, ce ganduri or apasa-o? Cred ca Ziua Mamei cerea o atitudine mai pozitiva, mai pe bucurie, mai calda.


Apropos de caldura: in urma cu cativa ani, m-am plimbat in plina vara prin Scotia. Vreo 2 saptamani superbe, locuri minunate. Fugiti din Bucurestiul toropit de caldura, am avut parte de vreme buna, chiar si de ceva soare din cand in cand. Racoare, multa, multa racoare & ceva dusuri de ploaie cand ne asteptam mai putin,


Lucrurile au fost si mai serioase cand am ajuns in nord, acolo unde se agata harta Scotiei in cui: Inverness. Era luna Iulie, dar era frig de-a dreptul. Oamenii locului ne-au explicat ca asa e vara la ei, nimic neobisnuit. Tocmai de aceea mi-a sarit in ochi posterul Starbucks: ascunde-te de razele soarelui pentru cateva momente, bea un frappuccino. Ultimul lucru pe care l-ar fi facut oamenii din Inverness ar fi fost sa fuga de razele soarelui. Cand aparea, ieseau la bustul gol, chit ca erau 17 grade Celsius. Era soare!!

Nefericit headline. Gandit pentru tarile in care era vara la acel moment si dus 1-la1 in toate aceste tari, indiferent de realitatile locale.

Dar macar fata din poster zambea.