• Lorand Boți Balint

„Walk in their shoes” | Sau cum să construiești săli de sport pentru oamenii din tribune

Rar am vazut mai multa confuzie in ochii interlocutorilor mei ca atunci cand am intrebat, senin: „Proiectul noii arene polivalente de la voi din oras include si o garderoba?”.

Invariabil, par a fi un extraterestru venit de departe, cineva care nu intelege realitatea de pe aceste meleaguri. Marile provocari. „Garderoba?! Serios? Noi reusim sa construim o sala polivalenta, in conditiile in care nimeni nu construieste nimic in Romania, si tu ne intrebi de garderoba?”.

Pentru mine, intrebarea aceasta este exact ca hartia de turnesol pentru chimisti: imi releva rapid daca le pasa sau nu de public, daca s-au gandit la experienta pe care o vor avea oamenii venind la sala pe care ei o construiesc.

Sporturile indoor au sezonul intre lunile septembrie si mai, exact perioada in care romanii isi pun o haina (sau mai multe) pe ei pentru ca, nu-i asa, pe aceste meleaguri este sezonul rece. Si cum este experienta traita de oamenii care vin la sala cu familia? Ce se intampla in tribune – mai ales daca ele sunt pline – cand cineva vrea sa mearga la toaleta? Sau sa-si ia o sticla de apa. Incepe un mic haos, cu haine luate de pe genunchi si fluturate prin aer, deasupra capului, pentru ca ele nu au fost sunt lasate (civilizat) la garderoba. Este un inconvenient inutil, care poate taia oamenilor cheful sa mai vina la sala si data viitoare, mai ales daca nu este vreo miza deosebita – Champions League sau ceva de genul.

Este normal sa te consulti cu federatiile pentru ca noua arena pe care o construiesi sa respecte cerintele specifice ramurilor sportive. Dar este minimul necesar, nu este nici pe departe suficient. Caci daca construiesti sala si pentru public, trebuie sa-l intrebi si pe el care ii sunt cerintele.

Acum mai multi ani, pentru a intelege cat mai bine consumatorii si a gandi produse sau branduri de detergenti care sa raspunda cat mai bine nevoilor lor, am spalat rufe cu oameni din toata lumea. Am fost in case din Mexic, Filipine, China, Rusia, Polonia sau Romania si am stat de povesti cu gazdele noastre, am spalat impreuna, am vizitat intreaga casa, uitandu-ma chiar si in dulapurile si sertarele lor. Abia apoi am luat decizii, am gandit si adus la viata oferta.

Am facut toate acestea nu pentru ca nu aveam ce face cu timpul si banii nostri, ci pentru ca este foarte important sa fii relevant pentru oameni, nu pentru tine si colegii din fabrica.

Unul dintre proiectele foarte frumoase in care am fost implicat in Leo Burnett Londra, in anul 2003, a fost o cercetare realizata pentru unul dintre clientii financiari ai grupului: o experienta de tipul Walk in their shoes” (pune-te in locul lor) gandita pentru a intelege mai bine publicul tinta pentru transferurile internationale de bani.

Pe aeroportul Heathrow, fiecare membru al echipei a trebuit sa se comporte ca si cum ar fi fost un imigrant proaspat aterizat in Londra: esti un barbat roman, de 27 ani, muncitor necalificat, nu vorbesti decat limba romana, esti pentru prima data intr-o tara straina si trebuie sa ajungi la locul tau de munca din nord-estul Londrei. Ai 250 de lire in buzunar, toti banii tai. Vei lucra in constructii. Sau esti o tanara venita din Nigeria; un albanez la 45 de ani, etcetera.

Fiecare coleg a trebuit sa se descurce si a fost o experienta revelatoare: era fantastic de greu sa realizeze cele mai simple lucruri – sa ia bilet la metrou (de fapt, sa gaseasca metroul). A rezultat un proiect comun cu aeroportul, proiect prin care s-au oferit informatii detaliate in foarte multe limbi, gandite cat mai explicativ cu putinta, realizand cat de putine lucruri stiu oamenii cand ajung pe aeroportul international Heathrow.

Inainte de construirea noilor arene sportive, este esential ca cei care o gandesc sa se puna in pielea celor care vor veni la evenimente si sa recreeze calatoria acestora de la anuntarea evenimentului si decizia de a cumpara bilet pana la intoarcerea acasa. Pentru fiecare tip de eveniment si pentru diferite scenarii: ploaie puternica, caldura mare, seara, dimineata.

Stim deja tipologiile cele mai frecvente la evenimentele sportive (lista este deschisa):

Familie cu copii; un parinte cu unul sau mai multi copii; un grup de adulti, un grup de tineri cool (sau hipsteri, daca preferi); un cuplu de tineri; un cuplu de seniori; persoane cu dizabilitati – nevazatori; persoane cu dizabilitati locomotorii; suporterii din galeria echipei gazda; fanii din galeriile vizitatoare; fanii echipelor vizitatoare.

As pune pariu ca, facand acest exercitiu, nimanui nu i s-ar mai parea absurda sugestia de a avea garderoba. Sau chiar de a avea in toalete si cateva uscatoare de par – o alta investitie minuscula, daca o raportezi la costurile dezvoltarii.

Toamna trecuta, pentru un proiect al unui client al agentiei, am fost pe Wanda Metropolitano, stadionul lui Atletico Madrid. Am filmat suporterii romani inainte de meci si planul era ca ai mei colegi sa intre la meci cu niste camere minuscule si eu sa ma intorc la hotel cu aparatura utilizata pana atunci (in valoare de 30.000 euro), urmand sa prind probabil ultimele 15 minute din meci. Doar ca, spre bucuria noastra, pentru ca fanii sa-si poata lasa in sigurata obiectele cu care nu au voie pe stadion, Wanda Metropolitano are o incapere pazita pentru dulapuri de depozitare. Am fost scutit de un drum enervant si m-am putut bucura, la finalul unei zile de lucru, de un meci de fotbal.

In Romania, exista planuri – macar la nivel declarativ – pentru construirea altor sapte-opt sali polivalente: la Brasov, Constanta, Mioveni, Iasi, Timisoara, Oradea, Turda sau Bistrita. Unele sunt abia la nivel de intentie, altele au depasit primele etape ale proiectului. Si la Bucuresti se vorbeste, de ani buni, despre o noua sala polivalenta cu peste 10.000 de locuri in tribune.

Articol publicat pe https://lead.ro/walk-in-their-shoes-sau-cum-sa-construiesti-sali-de-sport-pentru-oamenii-din-tribune/


Cover Photo byKaique RochafromPexels